Quannu turnevi ‘nu mari ‘i ‘na vota
Quannu turnevi ‘nu mari ‘i ‘na vota,
di sira ‘mmenzu a vie ‘nfucate
ia truvennu ‘i cumpagni ‘i tannu…
com’ ‘a ‘nu lupu ‘mbacciutu addurava
l’ombra cauda ‘mmenzu ‘i case. L’ adduru
anticu e vacandi mi cacciaviti ‘na ‘mbrajata
a mare aperto. Ddà truvava
l’amarizza cchiù chiara e l’ombra mia
lunare ferma ‘ncoppa l’anticu adduru.
Quando tornai al mare di una volta,
nella sera fra i caldi viali
ricercavo i compagni di allora…
Come un lupo impazzito odoravo
la calda ombra fra le case. L’odore
antico e vuoto mi cacciava all’ampia
spiaggia sul mare aperto. Lì trovavo
l’amarezza più chiara e la mia ombra
lunare ferma su l’antico odore.
Sandro Penna
Lascia un commento