‘A cuda ‘i zifuni
‘Nu signu luntànu, a mmari.
Ohì tu!! Pari ‘nu bbastimèntu a vapùri.
…E cchì cimminèra àuta e spissa….
Ma va’ camìna, non fa’ ‘u fissa
Jetta sùbbetu stu diàvulu ‘i lanzatùri
E lassa futt’ ‘i cazz’ ‘i mari.
“ ‘A cuda ‘i zifùni!!! ‘A cuda ‘i zifùni!!! “
S’avvicinàvi com’ ‘u lampu.
Arravugliàvi l’acqua cchiù d’ ‘u mulìnu,
stracquàvi cchiù di ‘na lavannàra
scunzichènnu senza scàmpu.
‘Ntrunàtu ‘na doganèlla
pippiàvi Zù Lùiggiu:
‘na formula maggica
e ‘na sfurbiciàta
chiudì lla jacuvèlla.
La tromba marina. // Un segno lontano, a mare. / Ehì tu!! Sembra un bastimento a vapore. / ….E che ciminiera alta e larga…. / Ma va’ la’, non fare il fesso / Getta subito sta’ diavolo di fiocina / E lascia fottere i cazzi di mare*. // “ Il tifone!!! Il tifone!!! “ // S’avvicinava in un lampo. / Rimestava l’acqua più di un mulino, / strizzava più di una lavandaia / sconciando senza scampo. // Seduto alla doganella / Fumava Zù Luiggi: / una formula magica / e una sforbiciata / chiudeva il gioco.
* oloturie
