‘A cuda ‘i zifuni

‘Nu signu luntànu, a mmari.

Ohì tu!! Pari ‘nu bbastimèntu a vapùri.

…E cchì cimminèra àuta e spissa….

Ma va’ camìna, non fa’ ‘u fissa

Jetta sùbbetu stu diàvulu ‘i lanzatùri

E lassa futt’ ‘i cazz’ ‘i mari.

“ ‘A cuda ‘i zifùni!!! ‘A cuda ‘i zifùni!!! “

S’avvicinàvi com’ ‘u lampu.

Arravugliàvi l’acqua cchiù d’ ‘u mulìnu,

stracquàvi cchiù di ‘na lavannàra

scunzichènnu senza scàmpu.

‘Ntrunàtu ‘na doganèlla

pippiàvi Zù Lùiggiu:

‘na formula maggica

e ‘na sfurbiciàta

chiudì lla jacuvèlla.

Un segno lontano, a mare.

Ehi tu!! sembra un bastimènto a vapore.

…E che ciminiera alta e larga….

Ma va’ la’, non fare il fesso

getta subito stà diavolo di fiocina

E lascia fottere i cazzi di mare.

“ ‘A cuda ‘i zifùni!!! ‘A cuda ‘i zifùni!!! “

S’avvicinàva in un lampo.

Rimestava l’acqua più di un mulìno,

strizzava più di una lavandaia

sconciando senza scàmpo.

Seduto alla doganèlla

fumava Zù Lùiggiu:

una formula magica

e una sforbiciàta

chiudeva il gioco.

* oloturie

No votes yet.
Please wait...

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *