‘A cannìsta

Putìa maje jìnghi
‘i lacrimi ‘na cannìsta?
Eppùru, china d’acqua salata
t’ ‘a purtèvi.
Ériti l’acqua ‘i chiddu mari ammuccìatu,
quannu quetu, quannu ‘ndiavulàtu,
ca purtàva ‘na micciùna ‘int’ ‘u cori.

Nenti pozzu fa’
si ‘int’ ‘a cannìsta
ngi truvèsti sulu ‘u sali…
E nnenti ngi putìvi lla cannìsta
a ti stipà ‘nu mari sempi ‘n vista.



La cesta. Potevo mai riempire/ di lacrime una cesta?/ eppure piena d’acqua salata/ te la portai./ Era l’acqua di quel mare nascosto,/ quando calmo, quando tempestoso,/ che portavo inconsapevole nel cuore.// Niente posso fare/ se nella cesta/ trovasti solo il sale…./ E nulla poté la cesta/ a conservarti un mare sempre in vista.

Share and Enjoy

  • Google Plus
  • Facebook
  • Twitter
  • LinkedIn
  • Add to favorites
  • Email
  • Print

Lascia un Commento

L'indirizzo email non verrà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

*

È possibile utilizzare questi tag ed attributi XHTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

EmailEmail
PrintPrint
WP Socializer Aakash Web