Ciccillu lentu lentu
‘N anima longa, sicca, patùta,
‘na bbannèra mmànu ‘u ventu,
‘na scala a fatica sagliùta:
chissu fui Ciccìllu lentu lentu.
‘Nu varòni ‘i mali
jttàtu ‘nterra ‘i scali.
Mali ca, arrassusìa
chiamavìnu ‘pilessìa.
Sicutàtu e cazziàtu,
sfuttùtu e lassàtu,
cacàgliu, pirùtu,
‘nu fissa futtùtu.
Sckuma pi vucca
e sigarett’ accucchiàti,
‘nu bbascu pi parrucca
e ‘i cazùni pisciàti.
Ciccìllu Lentu lentu. Un’anima lunga, secca, patita, / una bandiera in mano al vento, / una scala salita a fatica: / questo fu Ciccìllo lento lento. // Un mucchio di male / gettato ai piedi delle scale. / Male che, mai sia / chiamavano epilessia. // Scacciato e cazziato, / sfottuto e abbandonato, / tartaglio, deperito, / un fesso spacciato.// Bava dalla bocca / e sigarette accattonate, / un basco per parrucca / e i calzoni pisciati.
